La multi ani 2017! Să pășim in noul an, cu Dreptul! Zic si eu.

Este arhicunoscută zicerea că, in toate cele, e bine sa pasim cu dreptul.
Dar ca si in cazul Bibliei, mai multi au fost cei care au luat intelesul cuvintelor la nivelul formei decat cei care l-au luat la nivelul fondului lor.
E usor de confuzionat "dreptul" in cazurile "drept - stang" / "drept - stramb", nu?
Drept, folosim si pentru exprimarea "drept inainte" (si in multe alte ocazii).
In orice caz, e bine de reamintit, ca in construirea de case (in constructii adică), "bolobocul" este o unealta sfantă, cu care se verifică atat orizontalitatea dar, mai ales verticalitatea peretilor, a lucrurilor in general.


Cui n-a construit cu mana lui, ii vine mai greu sa inteleaga că in procesul de construire, fiecare urmatoare faza de lucru (operatie) o controlează (vrea-nu vrea) pe cea anterioara ei (se loveste de imperfectiunile fazei precedente).
Adică, daca nu pornesti casei, o fundatie dreaptă, ci pornesti una strambă, iti dă de lucru cand zidesti, si te face să consumi mai multe materiale si mai multa bătaie de cap, decat iti poti inchipui.
Apoi dacă nu zidesti drept, atunci cand tencuiesti (sau cand pui gresie sau faianta) tot ce nu este drept, te cheltuie intr-atat iti converteste treaba care ai facut-o din "eficientă", in in-eficientă"..
Dacă nici la finisaj nu ai reusit sa aduci lucrurile la drept, ai de lucru la asezarea mobilei, etc.
O usă sau o fereastră asezată altfel decat "drept", iti este ne-convenabilă pe toata durata relatiei tale cu ea (si o lasi mostenire . . . urmasilor la relatia cu aceste strambătăti).
Lucrurile care in propria-ti casă sunt strambe, iti supara ochiul, atata cat trăiesti.
Si văzute lucrurile doar prin prizma asta, si tot se poate spune că . . . a avut (si are) omul, de priceput, că "strambătatea" nu este bună in nimic.

O mancare daca iti gătesti, si nu faci lucrurile cum e drept sa le faci (cum se cuvine), nu o poti manca, nu te hranesti, nu te hraneste.
La stiinta numită "Drept" nu a ajuns omul din diverisment, ci din necesitate.
Dreptul este asemeni unei cărti de bucate, in care găsesti solutii spre a-ti pregăti mancarea de asa natura incat, daca nu te lingi pe buze, cel putin sa-ti fie comestibilă.

Noi oamenii suntem (din punct de vedere al caracterului), atatea forme de caracter, cati oameni ne-am născut, se nasc, sau se vor naste, fiind din acest punct de vedere, unici. Cu toata unicitatea fiecaruia dintre noi, tot ne grupează pe anumite "lungimi de unda", anumite "aspecte caracteristice"

In ce priveste caracterul, omul este ca si un elefant de circ. Anevoie se dreseaza ca sa stea in două picioare (sa devina "biped"), dar ii vine mai usor sa de-cadă spre conditia de patruped.
Greu se dreseaza sa se ridice, usor ii este sa decadă.
Si asa, cu orice alt patruped.
După ce, ca copil, invată (prin imitarea celor din jurul lui), să meargă, omul nu mai recade (la modul fizic), de la conditia de biped la conditia de patruped. Si probabil ca tot imitarea il ajută sa nu recadă.

Raportarea ta fata de just/injust

Pentru că, in primul rand, să te lasi a merge in patru labe printre picioarele unei lumi bipede, nu e ceva care sa iti convină.
Dar, la nivelul psihic, la nivelul mental, pentru că nu este un plan vizibil, omul profită, si-si face de cap, comportandu-se dupa cum ii este animalica lui fire, ridicandu-se mai mult sau mai putin (după personalu-i gust) dinspre "conditia mentală de patruped" inspre "conditia mentală de biped".
Iar de aicin vine si ne ajută (spre o mai bună reprezentare a lucrurilor) acest "raportor" cu ajutorul caruia, fiecare interesat in parte, se poate aprecia pe sine insusi, cat anume s-a inaltat dinspre "conditia mentală de patruped" (cu care il doteaza pe om "propria-i nastere"), inspre "conditia mentală de biped" (conditie inspre care il conduce pe om, "enciclopedica cunoastere").

"Cunoasterea de sine" sau "auto-intelegerea a . . . cati bani faci", nu trebuie sa o faci pentru altcineva, nu trebuie sa afisezi rezultatul propriei tale "auto-investigari", pentru ca nimic din ceea ce exteriorizezi ca persoană, in privinta asta, nu poate fi in vreun fel probat.
Propria constiintă insă, nimeni nu si-o poate minti, iar cine crede că cu propria-i constiintă se poate juca, se inseală amarnic.
Ridicarea la conditia de "Drept", la conditia rectitudinii, se face greu, se face anevoie, cu mare cheltuială de efort intelectual.
Decaderea, e o simpla joacă.
Intr-un fel, seamană cu actiunea de "a sări". Ca să te ridici la inaltimea celor mai buni "săritori in inaltime", ai de muncă, nu glumă.
Ca să "cazi in jos" (sa decazi) e simplu, nu trebuie sa misti un deget, pur si simplu trebuie sa stai (din punct de vedere mental), . . . moale, ca o balegă.
Asa că, cum zisei din start, convenabil ne-ar iesi, daca am invata să pășim in viata (in general), numai cu Dreptul, si niciodata (sau, cat mai putin), cu Strambatatea.