Rationamentul de-a fi

În loc de prefață

Cuvantului ii vine sfintenia (a lui sfintenie) tocmai din inaltul grad polisemantic pe care il are. Oricat ne straduim noi oamenii sa il ...

jueves, 15 de diciembre de 2016

Recunostința nu o ceri, ci doar (dacă o ai) o oferi.

Recunostința nu o ceri, ci doar (dacă o ai in posesie) o oferi.
Recunostinta are o sfintenie a ei, sfintenie care dispare in momentul in care dai glas cererii de a-ti fi rasplatita.
Recunostinta adevarata este cea pe care o da stra-stra-nepotul, stra-stra-bunicului sau, pentru "poama" pe care o mananca, din pomul fructifer sadit de acel bunic.
Nimic, din binele ce-l faci altcuiva in viata, nu trebuie sa-l faci "cu schepsis", nu trebuie sa-l faci cu gandul la dobanda. Tot ce facem in viata, este un schimb de marfa, asemanator schimbului de mingi in terenul de tenis; iti dau / imi dai, cu suficienta forta cat sa faca ca mingea sa ajunga la tine si "jocul sa curga".



Ne-functionarea acestei reciprocitati, nu este o chestiune umana normala.

Exista o fateta a lucrurilor in care regenta o detine corespondenta dintre "serviciu vs contraserviciu".
In spaniola, acestui "binom" i se spune "prestacion vs contraprestacion"
Si exista o alta fateta a lucrurilor in care serviciului ce cu buna credinta ti se face, nu i se raspunde material cat mai ales sufleteste (inclusiv material-sufleteste).
Adica painea pe care o pui vreodata pe masa parintelui tau, nu are valoare daca nu creeaza o "alegria compartida" cum zice spaniolul sau o "bucurie reciproc impartasita", inventez eu ca sa pot traduce sintagma spaniola.
................
Dar iata aici mai jos, o definitie gasita in "dictionarul de filozofie oxford", care defineste mai bine decat o pot face eu, conceptul "recunostinta":
adica, mai lizibil, acest enunt al conceptului "Recunostinta" suna asa:
..................
"In general, recunostinta este considerata o datorie, insa una interesanta, deoarece datoria nu este cea de a actiona, ci de a simti intr-un anumit fel. 


Desi conceptul implica ideea de rasplata nu este doar achitarea corecta a datoriei, deoarece binefacatorul nu poate pretinde recunostinta in felul in care un creditor poate cere restituirea datoriei. 
De asemenea, ar trebui sa simtim recunostinta pentru lucruri cum ar fi viata (sau, cum sustine Aristotel, "educarea in domeniul  filozofiei"), pe care nu le putem rasplati intr-un mod semnificativ.

Este necesara prezenta unui sentiment de "iubire" (dragoste ) sau "respectpentru binefacator, iar lipsa acestuia reprezinta un defect atat de grav, incat Hume il denunta ca fiind "cea mai odioasa si nenaturala dintre toate crimele pe care fiintele umane sunt capabile sa le comita".
.....................


No hay comentarios:

Publicar un comentario